Nu de putine ori suntem pusi in situatia de a ne confrunta cu probleme legate de sanatate. Chiar daca nu noi insine suntem cei afectati de o oarecare tulburare, cel putin unele dintre persoanele cu care interactionam se afla intr-un context mai putin favorabil lor. Oricum ar fi, ideea este ca uneori suntem impinsi sa reflectam la problema sanatatii. Sigur, aceasta nu este numai o chestiune asupra careia sa incercam sa obtinem un punct de vedere pur medical, desi, poate, perspectiva medicala este cea mai relevanta. Cum nu suntem doctori in medicina, cred ca o discutie in marginea acestui subiect poate fi facuta si fara o expertiza de acest gen. Prin urmare, cunoscatorii sa fie indulgenti.
Cred ca sanatatea poate fi definita cel mai bine ca stare de bine. A organismului fizic? Sigur, sanatatea fiintei noastre somatice este, fara indoiala, decisiva. In fata oricarui medic fiecare dintre noi este un pachet de organe, pachet care are propriile sale legitati, propria sa ordine, si propriul fel de a fi afectat de stimuli din exterior sau, dimpotriva, din interior. Insa, corpul fizic nu este sensibil numai la evenimentele din exterior (temperatura, microorganisme, lovituri, substante chimice ingerate in fel si chip, hrana, etc.), ci si la cele originate intern. In acest fel se poate purta o discutie foarte interesanta in marginea bolilor sau a tulburarilor psihogene, acele tulburari care nu au o cauzalitate fizica, ci sunt declansate de la nivel psihic. Insa existenta unor astfel de boli ne obliga sa recunoastem ca sanatatea este o problema care trebuie abordata holistic, adica dintr-o perspectiva cat mai ampla si cat mai integratoare, perspectiva in virtutea careia sa recunoastem ca omul este o totalitate care cuprinde in sine mai mult decat simplul corp.
Dar dincolo de toate acestea, dincolo de perspectiva holistica integratoare, este cert ca in prima instanta o discutie despre sanatate se poarta pe cateva coordonate destul de precise: grija pe care o avem fata de corp si psihic prin comportamentele noastre alimentare, prin comportamente care tin de exercitiul fizic, prin respectarea unei anumite ciclicitati veghe-odihna, etc. In ceea ce priveste prima coordonata, alimentatia, si la care o sa ma rezum aici, trebuie spus ca aici pastrarea masurii se dovedeste a fi cea mai importanta. Alimentatia echilibrata inseamna raportul ideal intre cantitate si calitate, precum si raportul dintre inputul alimentar si outputul realizat prin consumul de energie, sub orice forma ar fi acesta (activitate fizică sau mentală). Fara a face o pledoarie pentru alimentaia eco sau bio, sunt de parere ca daca aspiram la o sanatate fizica solida si durabila, cred ca tot ceea ce este produs chimizat sau modificat genetic trebuie exclus, in ciuda parerii de rau ca paleta noastra de optiuni alimentare se va diminua drastic.
Evident, se va ridica obiectia ca in zilele noastre nimic nu mai scapa chimizării intensive: valorile nutritive ale legumelor si fructelor sunt neutralizate prin baia de pesticide in care sunt scaldate inainte de a fi duse la piata sau la market, produsele din carne sunt compromise prin prezenta a sute de aditivi si potentiatori, lactatele si alte produse de origine animala sunt si ele discreditate prin faptul ca sursa insasi (animalul viu, ca atare) este efectiv contaminata prin alimentatia la randul ei modificata in fel si chip. Exista un intreg lant impurificat de prezenta acestor substante nocive de care, ce este drept, omul se bucura in virtutea faptului ca acestea impresioneaza placut papilele gustative, fara a adanci nici macar in cea mai mica masura impactul pe care ele il au asupra organismului.
Avem vreo posibilitate de a scapa de aceasta plaga a alimentatiei necorespunzatoare, nesanatoase? Dar, mai inainte de a ne pune aceasta intrebare, suntem constienti ca exista, pentru noi, consumatorii, aceasta tentatie a alimentatiei necorespunzatoare? Si daca recunoastem ca tentatia exista, suntem dispusi sa ne modificam comportamentul alimentar? Suntem dispusi, oare, sa fim sanatosi?