Sunt pescar si mandru de asta

Putine sunt, in zilele noastre, experientele care sa ne aduca mai aproape de natura si de propriile noastre radacini ancestrale. Ceea ce este fascinant la pescuit este ca te dezbraca de orice articifiu, ca te face sa simti pulsul pe care il aveau stramosii nostri vanatori. Insa, spre deosebire de vanatoare, care este o activitate mult mai dinamica, in care reflexele puse in joc sunt diferite, pescuitul implica un anumit fler care trebuie combinat cu o anumita disponibilitate pentru rabdare, pentru asteptare. Vanatul presupune sa smulgi ceva de la natura. Pescuitul este ca si cum natura iti ofera ceva atunci cand ceri. Ca sa nu mai spun ca exista ceva anecdotic in legatura cu pescuitul. Minciunile de pescar sunt celebre, pusul momelii in carlig, oricat ar fi de dezgustator la prima vedere, te prinde cu totul, si chiar uiti de primele tale impresii in momentul in care vezi ca pestele trage. Imi amintesc ca prima data cand am fost la pescuit am prins un guvid. Nu tu somotel, nu tu stiuca sau crap. Un amarat de guvid. Dar ce guvid!!! A fost una dintre cele mai mari cuceriri din viata mea. Recomand pescuitul cu draga inima, si garantez ca cei care sunt cei mai refractari la aceasta perspectiva, ei vor fi cei care vor fi cei mai incantati.