O zi de iarna frumoasa...ningea frumos si eu trebuia sa merg pe teren. Inainte de plecare dau telefoane celor care stiu ca se pot deplasa la sediu unde lucrez. Un batranel imi raspunde sa mai intarzi putin ca va veni pentru a ridica ajutoarele ce i se cuvenea. Am asteptat batranul. A venit si in timp ce astepta la rand i s-a facut rau. I s-au dat pastile pentru tensine...deoarece uitase sa si le ia dimineata. Dupa ce si-a revenit i-am spus ca il voi ajuta si voi merge personal cu el acasa. Mergand cu el spre casa l-am intrebat de ce, sau ce il suparase de facuse tensiune. Batranul a lasat capul in pamant si mi-a spus ca mai are putin si el trebuie sa ia micul dejun cu sotia. Bun i-am spus, doar cateva minute in plus conta... mai ales, sotia nici nu stia cine este el de cativa ani buni...deoarece suferea de alzheimer. Batranul mi-a spus...- ea nu ma cunoaste, dar o cunosc eu pe ea. Am amutit...mi-au dat lacrimile. Dragostea adevarata asta este, nu cea fizica, dragostea... este ca sa fi alaturi si la bine si la greu sa acceptam ce este, ce-a fost si ce inca nu s-a intamplat.