Copiii invata ceea ce traiesc

Daca un copil traieste cu critica, invata sa condamne.
Daca un copil traieste cu ostilitate invata sa lupte.
Daca un copil traieste cu ridiculizare invata sa fie timid.
Daca un copil traieste cu rusine, invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste cu toleranta, invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste cu incurajare, inavata increderea.
Daca un copil traieste cu recunostinta, invata sa aprecieze.
Daca un copil traieste cu corectitudine, invata ce e dreptatea.
Daca un copil traieste cu siguranta, invata sa aiba incredere.
Daca un copil traieste cu aprobare, invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste cu acceptare si prietenie, invata sa descopere dragostea in lume.
Haideti sa comentam putin...

Ok, sa alegem doar ce e bun, restul nu.
Eu pun aici prima ce doresc eu: Daca un copil traieste cu acceptare si prietenie, invata sa descopere dragostea in lume.-Daca un copil traieste cu siguranta, invata sa aiba incredere.
-Daca un copil traieste cu aprobare, invata sa se placa pe sine.Daca un copil traieste cu toleranta, invata sa fie rabdator.
-Daca un copil traieste cu incurajare, inavata increderea.
-Daca un copil traieste cu recunostinta, invata sa aprecieze.
-Daca un copil traieste cu corectitudine, invata ce e dreptatea. Cu celelalte nu sunt deacord

Copii invata ceea ce traiesc si ce culeg de la viata...poate culege ceva bun, poate culege ceva rau, de obicei totul tine de educatia din partea mamei. Eu am o mama cum nimeni nu are

Fals, minciuni in tot ce am citit eu pana acum aici...asta pentru mine personal. Nu luati ca pe o critica la adresa voastra, vorbesc de mine, eu nu cred nimic din ce se scrie aici. Nu e vorba de educatia mamei, o mama te poate educa oricat de mult, daca gena e de alta natura nu are mama ce face. Cu trairea se potriveste in putina masura. Omul daca are pe cel rau in el, nui poti face tu nimic, el stie una si buna. Nu cred ca parinti sunt vinovati, atunci cand noi luam cai gresite, cand nu stim sa respectam si ca sa fac ceva in fata si la spate sa fiu alt om in fata parintilor, mai bine lipsa. Mie nu mi se potriveste deloc ce se spune aici. Nu am avut nimic din toate astea si sunt si inteleapta, si rabdatoare ma umilesc de multe ori in fata cui nu trebuie, sunt buna sunt si rea atunci cand sunt provocata...toate astea nu vin de la parinti, e vorba de gena fiecaruia si eu pot sa ma asemanan cu mama lui mama de acum 100 de ani.

Nu este adevarat, copii mai trebuie sa fi si serios cu ei, nu e vorba de ce vede acasa, uni vad rau si fac bine...cum va explicati asta?